De mica am invatat sa fentez "De ce?"-urile ridicand gratios din spranceana dreapta, privind printre gene si replicand un misterios "De ce nu?" urmat de un zambet promitator. E o atitudine sanatoasa si plina de farmec (incearca numai), ce te scuteste de inutilele explicatii suplimentare, dar se pare ca-i total lipsita de substanta aici si acum.
"
De ce acest blog?" (conexiunile duc la "De ce cantam noi piesa asta?" - Vama Veche - Hotel Cismigiu).
Cu toata franchetea, recunosc ca ideea mi-a venit demult, insa lenea (care transforma "nu acum, mai tarziu..." in "niciodata"), lipsa de incredere in faptul ca ce scriu eu ar putea face pe cineva sa-si iroseasca timpul cititnd, dar mai ales faptul ca subiectele despre care mi-ar placea sa scriu sunt intr-un talmes balmes neatragator, au facut ca primul post sa apara de abia azi.
Dar azi, pe la pranz, savuram cafeaua fara zahar si tigara (da, imi savurez tigara) si vorbeam cu doua din prietenele mele despre ... nu, nu baieti (mai aveti o incercare)...da, haine. Brusc, mi-a picat fisa si a inceput un fascinant brainstorming (de calibrul celui "Eu cu ce ma imbrac la banchetul de absolvire?") destul de productiv. Astfel, a rezultat blogul, sectiunile lui si o lista fara sfarsit de subiecte ce ar putea fi dezbatute (ca la o sueta intre fete).
Voi scrie despre stil. Stiu, e un cuvant mult prea mare, mai ales pentru varsta mea (...). Ma gandeam sa inserez aici un citat celebru, un interviu, o formulare plina de substanta cu impact asupra cititorului. Dar, in fond, asta voi face in cotinuare, asa ca de data asta, I`ll give it a shot!
Cred cu tarie in libertatea de expresie. Cred ca sunt extrem de subestimate puterea unei priviri, a unui zambet. De la un sunet la o litera si de la un salut la cel mai intim sarut, incercam defapt sa ne exprimam pe noi, all day, every day. Este incredibil cat de in detaliu ne putem exprima prin modul in care ne cream o imagine si mai ales, cat de mult ne putem distra facand asta. Incercam sa fim atragatori, sa ne simtim bine. Este incredibil cat de mult se leaga modul in care aratam de modul in care ne simtitm si cata satisfactie ne poate oferi armonizarea celor doua componente. De exemplu, azi e marti, ascult The Rolling Stones si imi vine sa trag geaca aia de piele pe mine si sa ies, maine poate voi asculta Wicked Game a lui Chris Isaak si poate imi voi imbratisa prietenul prin rochia aia alba de in. Asta seara ma simt atragatoare, vreau sa fiu centrul atentiei, ma dau cu ruj rosu, maine seara poate ma voi simti copilaroasa si obrajii mei vor fi trandafirii. Este incredibil ca intr-o lume cu atatea optiuni, oamenii sa se lase atat de influentati de strategiile de marketing ale marilor companii ce dicteaza tendintele, sfarsind sa arate toti la fel (si chiar sa sufere daca din varii motive nu vor putea sa urmeze ultimele tendinte). Este incredibil cat de eronat este perceputa frumusetea in Romania, astazi. Este incredibil cat de apreciat este falsul in detrimentul naturalului si clasicului. Just think about it.
Voi posta ce imi place mie : de la haine la filme, de la interviuri la melodii, de la reclame la carti, voi oferi orice informatie voi considera ca merita impartasita (it`s all about sharing). Ma va entuziasma feedback-ul de orice fel.
